Viața – o valoare nevalorizată sau axa valorilor?
„Un om s-a dus la Dumnezeu și l-a întrebat:
– Cât valoreaza viața mea?
Dumnezeu i-a dat o piatra și i-a răspuns: “
– Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!
Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui. Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus:
– Îmi dai piatra și eu îți dau la schimb 12 portocale. Bărbatul și-a cerut scuze și a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, așa că a plecat mai departe.
– Cât crezi că valorează această piatră? – a întrebat bărbatul. Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și a spus:
– Îți dau un sac de cartofi la schimb.
Omul și-a cerut din nou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. După un timp, a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat și l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus:
– Îți dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatră. Când bărbatul a dat din cap, bijutierul a spus:
– Bine, bine… îți ofer 500.000, numai dă-mi piatra.
Omul a explicat că el nu poate vinde piatra și a plecat din nou la drum. Peste puțin timp el a dat de un magazin cu pietre prețioase. A mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale. Vânzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea și a analizat-o cu mare atenție.
– De unde ai această piatră neprețuită? – a întrebat el. Chiar dacă aș vinde întreaga lume și toată viața mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunație – a adăugat.
Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu și i-a spus ce s-a întâmplat.
– Acum, Doamne, spune-mi… cât valorează viața mea? Dumnezeu i-a spus:
– Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase explică valoarea vieții noastre. Ai putea fi o piatră prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia în funcție de nivelul lor de informații, de încrederea pe care o au în tine, de motivația lor, de ambiția și riscul pe care și-l asumă în relația cu tine. Dar… nu te teme, cu siguranță vei găsi pe cineva care își da va seama de adevărata ta valoare.”
(Poveste preluată de pe site-ul : http://lumeaeminunata.blogspot.com/2017/02/cat-valoreaza-viata-unui-om.html)
ADNOTĂRI întregitoare
VIAȚA nu este o valoare (căutăm degeaba viață la 24 de karate), ci este AXA valorii. Vrem argumente? Să ne gândim împreună.
Dacă în ochii lumii viața ar fi o valoare, atunci cu siguranță gesturile meschine, dar mult prea îndrăznețe, cele duplicitariste, însă de cele mai multe ori comerciale, prin care o devalorizăm nu s-ar cuibări în noi.
Se vinde bine astăzi batjocorirea celuilalt, calomnierea fără perdea, delațiunea sau turnarea setoasă de penali, obnubilarea (umbrirea) talentelor prin interdicții, stigmatizarea publică, marginalizarea și sabotajul profesional etc., ca să nu mai aduc în discuție păguboasa „vocație” pentru ceartă și ură din te miri ce motive, dar mai cu seamă vizându-i pe cei care mai că ar risca să te iubească. Toate acestea sunt suficiente argumente ca să admitem că plănuim minițios atentate împotriva vieții. Nu, nu este adevărat că pentru noi viața este o valoare! Dac-ar fi, nu ne-am permite sfidările de mai sus. Ne mințim elegant și împăcați, afișându-ne cu aplomb evlaviile față de filozofiile sau principiile de viață. În cele din urmă, trebuie să admitem că ne pricepem de minune să devalorizăm viața.
Și totuși…viața are nimbul ei luminos. N-așteaptă „bijutieri” care s-o valorizeze, „șeici” care s-o liciteze sau „zarzavagii” care să facă troc cu ea. Înțelegem, deci, că nu omul dă valoare Vieții, ci Viața dă valoare omului. Omul, cel mult o poate orna cu gust, responsabil și deloc kitschos.
Recunoscând că viața e AXA valorilor, înțelegem că nici o valoare nu poate exista decât articulată pe această axă. Fără ea, orice valoare s-ar pierde în neant, ar fi o stea căzătoare. Numai pentru că viața este axă susținătoare a valorilor, putem îndrăzni să privim valorile ca pe niște stele așezate pe „cerul” Vieții. La ce bun să deții stele dacă nu ai cer susținător? Sau ai putea vreodată confunda cerul cu stelele? A susține că viața este voalarea și nu axa valorilor, e totuna cu a face o confuzie de novice între marfă și ambalaj.
Așadar, viața susține sau face vii valorile, la fel precum valorile dau culoare și savoare vieții.
De altminteri, în viață fiind, toți cultivăm aceeași grădină. Numai că unii plantează cartofi, alții ceapă, iar alții trandafiri. Și asta iese. ( Alexandru Dragomir, O teză se doctorat la Dumnezeu, Editura Humanitas, București, 2016, p. 227)
Ovidiu Bârsan
