Coarda miraculoasă

Coarda miraculoasă

           A fost odată un mare violonist, pe nume Paganini. Unii spuneau că era foarte ciudat, alţii, că era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit,  de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.

Într-o seară, sala unui auditoriu ticsită de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra a intrat şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat. Apoi, când apăru Paganini, cu figura sa triumfatoare, publicul era în delir.

Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil, era o muzică încântătoare. Notele păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale neobișnuit de lungi.

 Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter. Una din corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se opri. Orchestra se opri și ea, iar publicul privea cu respiraţia tăiată. Dar Paganini nu se opri. Uitându-se la partitura sa, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme. Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor. Se rupsese o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou, orchestra se opri şi ea, dar Paganini nu se opri. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând în continuare sunete melodioase, folosindu-și degetele sale lungi în poziții dintre cele mai imposibile. Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat. Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: Ohhh ! Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.

Se rupse o a treia coardă a viorii lui Paganini. Dirijorul se blocă. Orchestra se opri, respiraţia spectatorilor se tăie din nou, însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele partiturii la singura coardă care rămasese din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nici o notă  muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încurajă. Orchestra se motivă. Publicul trecu de la linişte la euforie, de la nemișcare la delir.

Paganini a ajuns astfel la glorie. Numele său a străbătut timpul. El nu a fost numai un violonist genial. Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

ADNOTĂRI întregitoare

Indiferent de probleme – personale, familiale sau profesionale – un lucru trebuie ştiut: niciodată nu este totul pierdut, mereu există o coardă sufletească, și încă una miraculoasă. Cântând la ea, îți exersezi talentele. Cântând la ea, vei vibra. Învaţă să accepţi că viaţa îţi va lăsa mereu o ultimă coardă.

Când vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată. Va exista în tine coarda PERSEVERENȚEI inteligente, aceea „de a încerca încă o dată”, de a mai face un pas cu un nou entuziasm. Trezeşte-l pe „Paganini” din tine şi înaintează pentru a învinge. Victoria, este arta de a continua. Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe. Atinge coarda motivaţiei şi scoate sunete, rezultate pozitive. Înainte, însă, întreabă-te: Cine-l motivează pe motivator? Adică: Cine motivează creierul tău care pune în funcţiune mâna, aceea care cântă la vioară ? Nu fii frustrat, nu te descuraja! Aminteşte-ţi, mai este o coardă: coarda ÎNVĂȚĂRII din nou pentru a gândi şi genera soluţii.

Niciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile. Dacă rezultatele sunt negative, atunci este şansa ta de a cânta la ultima coardă, aceea a IMAGINAȚIEI, care reinventează viitorul cu o înnoire continuă. Mai mereu, este coarda uitată care îţi va da cel mai bun rezultat. Însă, dacă din întâmplare, vei fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa ta de a atinge cea mai bună coardă din univers: ÎNCREDEREA ÎN TINE.

(Poveste preluată de pe site-ul: http://dincolodeaparente.com/perseverenta-lui-paganini/)

          Avem nevoie de curajul dislocării tenebrelor lăuntrice cu ajutorul „muzicalității” unor virtuți aflate în noi și neactivate. Dar cum să dai de ele în momentele critice ?

Totul pornește de la cinci cuvinte care stau la baza transformării tale, declanșând un întreg proces al obținerii unei reușite. Amintește-ți mereu aceste cuvinte: Cum gândești, așa vei fi. Gândurile le poți controla, oferindu-le ospitalitate sau renegându-le. Dar la fel de bine, te pot controla ele pe tine, stabilindu-ți limite sau neputințe. În acest stadiu al jocului, devine extrem de important să știi cine vrei să fii: „regizorul” care controlează gândurile prin roluri bine stabilite sau „actorul” manipulat prin intrigile și diversiunile țesute abil de cuget.

Odată rezolvată această problemă și având un aliat puternic în gândul cel bun, el te va conduce spre lumina din tine întreținută de „combustia” virtuților. Ca să nu-l pierzi pe cale, gândul cel bun trebuie întărit și susținut de patru lucruri: dorința fermă de a te sălta din durere, disponibilitatea de a cere ajutor, încrederea supremă că poți investi energie pozitivă în rezolvarea unei probleme și, finalmente, pasiunea de a atrage în viața ta ceea ce-ți dorești. Aceștia sunt cei patru străjeri ai gândului bun care ne conduc spre Templul inimii, adică adâncul cel mai din adânc al omului. Acolo, fiecare identificăm o muzicalitate lăuntrică nebănuită și puțin cercetată. Este cea care dă frumusețea, prospețimea sau șarmul omului. Dă drumul muzicalității din tine și fii încrezător că poți cuceri: mai întâi în fața propriei conștiințe, iar apoi pe cei din jurul tău.

Dar fiind în Templul inimii, urmărește cu atenție alte cinci principii de bază care te vor ajuta să te schimbi, contribuind major și la menținerea unei armonii lăuntrice:

1. Identifică-te pe tine însuți dincolo de ignoranța de a te baza exclusiv pe propriul ego.
2. Nu uita: calmul este pacea lui Dumnezeu dinlăuntrul tău.
3. Încearcă să păcătuiești cât mai puțin. Prin orice păcat creezi obstacole.
4. Fii consecvent în a te abține de la falsitate.
5. Fii consecvent în a te abține de la gândurile și faptele nocive.[1]

Prin urmare, în fiecare zace un Apollo pregătit să dirijeze „Corul Muzelor” din noi.  Trebuie doar să rămânem pe scenă, fără renunțări. Iar piesa pe care o dirijează acest maestru legendar se intitulează: „Viața este ARTA de a continua.”

[1] Wayne W. Dyer, Există o soluție spirituală pentru orice problemă, Editura Act și Politon, București, 2016, p. 80.

Ovidiu Bârsan