Ovidiu Bârsan

Câștigă meciul cu tine însuți și vei deveni un adevărat selecționer de valori!

Ovidiu Bârsan

Câștigă meciul cu tine însuți și vei deveni un adevărat selecționer de valori!

Câștigă meciul cu tine însuți și vei deveni un adevărat selecționer de valori!

Ovidiu Bârsan

Câștigă meciul cu tine însuți și vei deveni un adevărat selecționer de valori!

Câștigă meciul cu tine însuți și vei deveni un adevărat selecționer de valori!

Ziua tăcerii sau moartea morții

„Întru început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul…Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o…Și Cuvântul s-a făcut trup și S-a sălășluit întrei noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” (Evanghelia după Ioan 1, 1 și 4-5; 1, 14)

Apoi, a fost tăcerea genunii, dar Dumnezeu prin Cuvântul Său (n.n. Hristos, Logosul înnomenit) a spulberat tăcerea și a creat frumosul din lumea înconjurătoare și din oameni, iar frumosul era roada Duhului Sfânt împreună creator, pecetea dumnezeiască din făpturi, așa după cum Hristos-Cuvântul era rostul, raționalitatea sau sensul lor.

Mai apoi, viața n-a mai fost lumina oamenilor, ci osteneală, durere și compromis cu moartea.

Apoi, a trecut timp, și a mai trecut încă timp, și moartea părea a fi „Regina” peste o lume a nostalgicilor după viață.

După aceea, Cineva a murit cu moartea lor, a oamenilor, pentru că I-a iubit, în ciuda întunericului, a disperarării și morbidității din ei. A călcat cu moartea Lui peste moartea lor, strivind-o, nimicind-o.

Și s-a făcut din nou tăcere, maximă tăcere, ba chiar tăcere disperată, dar cu graiuri și ecouri subînțelese: „Cine a ucis Nădejdea noastră? De ce ne-am înjugat cu moartea? Pentru ce am încuiat în morminte Lumina? Cine ne va mai trece din moarte la viață?” Toate acestea, arătau tăcerea și spaima.

În cele din urmă, a sosit și ultima zi de tăcere, o Sâmbătă, ziua cea mai greu de suportat și înțeles, întrucât este ziua în care Dumnezeu a fost socotit Amăgitorul oamenilor, Înfrântul zilei și Tăcutul fără explicații.

„Iar a doua zi care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: «Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus fiind încă în viață: După trei zile voi învia. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Atunci va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.»” (Evanghelia după Matei 27, 62-64)

Da, așa a fost, așa este și azi, deoarece oamenii n-au priceput și nu pricep că tăcerile lui Dumnezeu sunt pregătirile Lui pentru a ne oferi nouă ceva mai bun, mai viu și mai luminos. Firește, tăcerile divine nu sunt tăceri vinovate, nici expresii ale neputinței, ci răbdări, ba chiar îndelungi răbdări ale neputințelor noastre și deopotrivă așteptări-pregătiri de a fi gata să primim Lumina. De data aceasta, tăcerea Lui din Sâmbăta Mare a însemnat smerirea lui Hristos- Dumnezeu în fața oamenilor prin asumarea morții: Ce este această priveliște ce se vede? Ce este această încetare și tăcere? Împăratul veacurilor săvârșind rânduiala cea prin pătimire, petrece sâmbăta în mormânt, dându-ne nouă odihnă. Acestuia să zicem: Scoală-te, Dumnezeule, judecă pământul, că Tu împărățești în veci, Cel ce ai nemăsurată mare milă.” (Extras din Triod)

 Iar, într-o Duminică,  tăcerea a rodit din nou Viața ca lumină a oamenilor, așa cum a fost la început. „Și din plinătatea Lui (n.n. a lui Hristos) noi toți am luat, și har peste har.” (Evanghelia după Ioan 1, 16)

Prin urmare, „Veniți de primiți Lumina!”, nu este un mesaj sau un slogan de dumninică, nici măcar unul pascal, ci Darul sau Harul lui Hristos Cel ce a preschimbat tăcerile în muguri de cuvânt, de bucurie și de viață. Nouă ne revine șansa să îngrijim acești muguri cu căldura sufletească a fiecăruia și cu raza de lumină harică din noi.

Sursă fotografie: Ziarul Lumina – Coborârea lui Iisus de pe Cruce

Adaugă un comentariu

Ovidiu Bârsan

Arhivă

Categorii