Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea, care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărții. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi, cu cât îşi scriau mai mult, relația lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris şi a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că, dacă se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nicio fotografie.
S-a terminat războiul şi el s-a întors în SUA. Și-au dat întâlnire în New York, în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir. Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir în mână.
Vă daţi seama ce aşteptari avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea, dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el. Era minunată. Era dincolo de orice imaginaţie. Iar el s-a uitat atent şi a văzut că ea nu avea niciun trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir în mână. Vă puteti imagina? Tânara superbă îi fura privirea, iar doamna în vârstă nu trebuia neglijată pentru că avea un trandafir în mână.
Voi ce ați fi ales? Persoanei cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Aşa că s-a îndreptat spre doamna cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi…l-a întrebat:
– Vii cu mine, soldat? Acum inima lui era sfâşiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile, gândurile, sentimentele corecte l-au determinat să aleagă. Și-a continuat drumul către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
– Bună ziua! şi a invitat-o la cină. Iar aceasta i-a spus:
– Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți aduc la cunoștință că te așteaptă la restaurantul din apropiere.[1]
ADNOTĂRI neabuzive
În viață, nu de puține ori, suntem puși în situația de a alege dintre oameni și oameni, dintre păreri și păreri, apoi dintre moral și imoral, câștigător sau perdant, dar și dintre murmurul, adesea confuz, al propriei conștiințe sau ignorarea fără remușcări a acesteia. De bună seamă, criteriile implicate în luarea deciziilor țin de nivelul de educație, cultură și spiritualitate propriu fiecăruia, dar mai ales de omenia pe care o deținem.
Cu alte cuvinte, atunci când ești pus în situația să iei o decizie, o multitudine de influențe exterioare și interioare omului își dispută întâietatea în mintea acestuia. Cea mai puternică dintre acestea va constitui suportul emoțional și rațional pentru decizia aleasă. Însă, atunci când emoționalul prevalează raționalului, decizia luată va scoate la iveală un om sensibil care se va întreba în repetate rânduri dacă a procedat corect atunci când a făcut o anumită alegere, îngrijorarea și îndoiala lui fiind semne clare că nici un sistem de valori sau de credințe la care se raportează n-au fost suficient de convingătoare în influențarea și adoptarea unei decizii. În schimb, atunci când raționalul escaladează emoționalul, este limpede că decizia are în spatele ei o normă, o lege sau un principiu de viață. Din acest motiv, alegerea făcută va dezvălui rigoare, fermitate și conformism.
Cu siguranță, orice decizie sănătoasă va căuta un echilibru de dozaj între rațional și emoțional, precum și o armonie între factorii de influență. De pildă, un principial încremenit în propriile-i principii de viață și fără a avea noțiunea discernământului în aplicarea lor, va lua mai mereu decizii stupide, în care se vor oglindi concepțiile lui rigide, șablonate sau matrițate despre viață. Acestuia îi scapă din vedere faptul că un principiu de viață nu poate fi fecund decât dacă crează și susține o decizie care-l sporește moral sau cultural, ba chiar în plus îi mai și conferă flexibilitatea unei gândiri de tipul open mind. În rest, orice principiu este o idee stearpă, chiar dacă are măreție în sine, o sclifoseală de doi bani, chiar dacă are pretenție de bună manieră. Apoi, plasându-ne în extrema cealaltă și ridicând cota emoționalului în luarea unei decizii, riști amânarea ei, precum și teama permanentă de a nu fi făcut alegerea corectă. Această frică va bântui conștiința care, la rându-i, va transmite mai departe neliniștea unei neîmpliniri. În aceste condiții, omul își pierde stâpânirea de sine, dar forțat de împrejurări va trebui să ia totuși o decizie pentru a se simți satisfăcut.
Or, tocmai această decizie luată sub presiunea unui moment important, este cea mai evidentă probă a caracterului și verticalității cuiva. Atunci când nu ai timp să-ți construiești minuțios decizia pe baza influențelor exterioare și a „cosmetizărilor” cu idei trendy sau de brand, apelezi la ceea ce găsești în tine la momentul respectiv: calitate umană sau lichelism. De aceea, decizia luată sau alegerea făcută sunt acte care valorizează sau devalorizează felul de a fi al unui om, dar și libertatea lui. În fond, libertatea noastră există sau nu, în funcție de alegerile pe care le facem, de slujirile sau supunerile pe care le acceptăm, dar și în virtutea capacității de a fi noi înșine în tot ceea ce facem, iubim sau criticăm. Numai dacă reușim să fim noi înșine, fără duplicitarisme și disimulări, putem fi cu adevărat și ai celor de lângă noi. Altminteri, simulăm la nesfârșit gesturi, atitudini, setimente, altruisme, politețuri etc. De altfel, te situezi sub auspiciile libertății numai în măsura în care deții curajul opiniei, dreptul revoltei în fața anulării ca persoană, dar și asumarea igienică a curiozității.
Este limpede faptul că în viață deciziile luate sunt câștiguri sau pierderi de sens sau rost existențial, binecuvântări sau blesteme, confirmări ale libertății sau anulări ale acesteia. Oricum ne-am poziționa în relația cu decizia care trebuie luată, la un moment dat tot o vei resimți ca pe o povară de lux, care, în mod paradoxal, te împovărează dar te și eliberează în același timp. Te împovărează cu resposabilitatea asumării deciziei preferate și te eliberează de sub tensiunea așteptării unei soluții în ceea ce privește felul de a-ți continua viața.
Devine firesc acum să te întrebi pe cine merită să-l alegi ca să te bucuri de alegerea făcută? Ce să alegi ca să-ți fie bine? Sau cum să nu efectuezi o alegere, cel puțin ciudată, de pe urma căreia să nu atragi consecințe neplăcute? Orice răspuns la aceste întrebări poate fi suspectat, pe bună dreptate, de subiectivism și are, în plus, doza lui semnificativă de posibilă eroare. Cu toate acestea, îmi asum curajul unei păreri, pe care vă rog intens s-o tratați ca atare. În plus, luăm în calcul și faptul că nu există rețete absolut normative în materie de alegeri făcute.
Prin urmare, pe cine alegem?
-pe cel care te sporește ființial sau te duce mai departe decât ceea ce ai reușit să fii și să înțelegi la un moment dat, și nu devine ostacolul tău în realizarea rostului sau sensului vieții;
-pe cel care crede în tine, mai ales atunci când pe tine te-a părăsit orice credință;
– pe cel care te iubește necondiționat și neprefăcut, când toate argumentele tale de a iubi și a te iubi au murit;
– pe cel care te așează curativ sub „ploaia” ocărilor, ne-ar spune Plutarh. Cu alte cuvinte, merită atenție cel care te conduce purificator prin „focul” încercărilor ca să-ți dea bucuria „ploii” aducătoare de rod sau „roua” unei dimineți de viață;
– pe Dumnezeu, indiferent de relația în care te afli cu El în acest moment. Majoritatea trecem prin îndoieli, răzvrătiri și negări ale Lui, dar merită să reținem: Dumnezeu, în Care tu nu crezi, crede El în tine!
Apoi, ce ar fi vrednic de ales?
-o speranță, deoarece speranța este visul tău de dincolo de nori;
-o credință, singura care te provoacă să accepți inevidentul, nevăzutul și incredibilul, dar și pentru că întreține visul tău că poți fi ceea ce alții ți-au spus, ba chiar te-au asigurat, că nu vei fi niciodată;
-o iubire, pentru că iubirea este tic tacul vieții și „muzicalitatea” veșniciei;
– prezentul, ziua de azi și clipa de față, pentru că este singurul timp în care merită să investești bucurie și plăcerea de a fi, respingând ferm orice rețetă de viață la pachet, contrafăcută și contrafactuală;
-o rugăciune, ca exercițiu de introspecție și cultivare a unei relații vii și personale cu Dumnezeu;
Finalmente, cum să nu alegem?
-să nu alegem pripit și infect, fără chibzuială, revoltător de josnic și mârșav;
-să nu așezăm la baza alegerilor făcute interese meschine, dezonorante și otrăvitoare;
-să evităm deciziile impuse sub asaltul manipulărilor ieftine, tributare unui spirit gregar și fără de nicio judecată;
-să nu facem alegeri ca niște obedienți care n-au curajul unei opinii pertinente și civilizate, scufundând „continentul” gândirii sagace și fecunde în „oceanul” judecăților sau raționamentelor nevertebrate, flasce și interesat fabricate ca să tâmpească.
Oricum ar sta lucrurile, și în pofida tuturor imperfecțiunilor noastre, până la urmă trebuie să fim în stare să construim decizii sănătoase, să reparăm acolo unde am ales prost, dar și să protejăm starea de bine proprie elecțiunii demne.
Ovidiu Bârsan
[1] Poveste preluată de pe site-ul: https://web.facebook.com/PovestiCuMorala/posts/un-soldat-american-inainte-de-a-pleca-pe-front-s-a-dus-la-biblioteca-si-a-cerut-/134687620032246/?_rdc=1&_rdr, accesat la 19 martie 2019.
